Sursă foto: Pexels.com
Când aceeași autoutilitară intră în service mai des decât era prevăzut în planul de mentenanță, costul nu se regăsește doar pe factura de reparație. Se adaugă orele în care vehiculul nu poate fi folosit, cursele care trebuie reorganizate și presiunea pusă pe celelalte vehicule din flotă.
Pentru companiile care utilizează volume semnificative de uleiuri și lubrifianți, alegerea unui produs nu ar trebui făcută exclusiv în funcție de prețul pe litru. Contează compatibilitatea cu motorul și aplicația, condițiile de lucru, intervalul dintre schimburi, consumul și, mai ales, impactul pe care alegerea respectivă îl poate avea asupra costului total de exploatare.
Sfaturile generale despre lubrifianți pentru flote auto vorbesc frecvent despre protecția motorului și eficiența produsului, însă în cazul unei flote mari există și o perspectivă operațională importantă: cum legi produsul de caracteristicile fiecărui vehicul și de modul în care este utilizat.
O strategie bună pornește din documentația tehnică, se adaptează condițiilor reale de lucru și se verifică în timp prin datele din exploatare și mentenanță.
Costul lubrifiantului este mic în comparație cu costul unei opriri
O flotă nu generează costuri doar atunci când cumpără lubrifianți. Costurile apar și atunci când un vehicul este indisponibil, când un mecanic trebuie să investigheze o uzură prematură sau când o cursă trebuie preluată în regim de urgență de un alt vehicul.
Lubrifiantul potrivit nu poate elimina toate problemele tehnice, însă poate contribui la funcționarea motorului și a componentelor în condițiile pentru care acestea au fost proiectate. Diferența poate deveni relevantă în timp, atunci când produsul este corelat corect cu aplicația și cu programul de mentenanță, iar rezultatele sunt urmărite prin datele din exploatare.
De aici apare și una dintre cele mai frecvente confuzii: un produs mai scump nu este automat potrivit pentru orice motor, iar un produs mai ieftin nu înseamnă automat o economie.
De exemplu, @arthursmith643 recomandă uleiul complet sintetic, pe care îl consideră superior celui convențional, și critică uleiurile „synthetic blend”, despre care afirmă că pot conține foarte puțin ulei sintetic. Este însă opinia unui utilizator, nu o regulă universală. Pentru o flotă, alegerea trebuie făcută în funcție de specificațiile producătorului și condițiile reale de exploatare. (YouTube, „Fleets have three options of oil type: conventional, synthetic, or synthetic blend”, 2022)
Contează vâscozitatea admisă, norma cerută de producător, tipul de motor, sistemele de post-tratare a gazelor, filtrul utilizat și regimul de exploatare. O autoutilitară care circulă predominant în oraș, cu porniri dese, perioade de staționare și drumuri scurte, nu este supusă acelorași condiții de lucru ca un vehicul care parcurge constant distanțe lungi.
Într-o flotă cu un consum ridicat de lubrifianți, alegerea trebuie să aibă o bază mai solidă decât preferința personală. Înainte de stabilirea produsului și a programului de aprovizionare, merită verificate:
- norma și vâscozitatea indicate în documentația vehiculului;
- tipul de motor și existența sistemelor de post-tratare a gazelor;
- kilometrajul, sarcina și proporția traseelor urbane;
- condițiile reale de exploatare;
- intervalul recomandat de producător și intervalul respectat în practică;
- cantitatea de ulei necesară la un schimb;
- filtrul compatibil și frecvența înlocuirii acestuia.
Acest inventar poate părea simplu, dar reprezintă baza unei politici de lubrifiere care poate fi urmărită de la un vehicul la altul și, în cazul flotelor mari, de la o categorie de vehicule la alta.
O singură regulă pentru întreaga flotă poate deveni costisitoare
Standardizarea produselor poate simplifica aprovizionarea și gestionarea stocurilor, însă nu înseamnă că toate vehiculele trebuie tratate identic.
Două vehicule din aceeași flotă pot avea motorizări diferite, ani diferiți de fabricație sau regimuri de lucru complet diferite. Dacă primesc același lubrifiant și urmează același interval doar pentru că aparțin aceleiași companii, economia obținută prin simplificarea stocului poate ascunde costuri tehnice și operaționale.
O abordare mai sigură este împărțirea vehiculelor în grupe de lucru, în funcție de cerințele tehnice și de modul în care sunt utilizate. Pentru fiecare grupă, evidența poate lega produsul utilizat de intervalul de schimb, filtrul folosit și condițiile de exploatare.
Astfel, mecanicul, managerul de flotă sau responsabilul de achiziții poate observa mai ușor când un vehicul începe să se abată de la comportamentul obișnuit.
Un sistem simplu poate porni de la câteva informații:
- adună într-un tabel modelul, motorizarea, anul și norma de ulei;
- notează kilometrii parcurși între schimburi și numărul de zile dintre intervenții;
- separă vehiculele utilizate predominant în trafic urban de cele folosite pe distanțe lungi;
- stabilește un produs acceptat pentru fiecare grupă, împreună cu o alternativă verificată în documentația tehnică;
- revizuiește lista atunci când intră vehicule noi, se schimbă motorizările sau se modifică traseele.
Un tabel nu repară un motor. Îți arată însă unde merită să cauți. Uneori, problema nu este produsul ales, ci intervalul aplicat mecanic tuturor vehiculelor sau lipsa unei evidențe care să permită identificarea abaterilor.
Pentru flotele mari, aprovizionarea trebuie privită la fel de atent ca alegerea produsului
Atunci când o companie consumă sute sau chiar mii de litri de lubrifianți într-o perioadă, aprovizionarea devine parte din strategia de mentenanță. În cazul unei flote auto, alegerea unui partener pentru aprovizionarea cu lubrifianți pentru flote auto nu ar trebui analizată separat de modul în care sunt gestionate comenzile, stocurile și necesarul fiecărei categorii de vehicule.
Nu este suficient ca produsul să fie potrivit din punct de vedere tehnic. Pentru client, contează și ca acesta să fie disponibil atunci când este necesar, să poată fi comandat în cantitatea potrivită și să existe o soluție de aprovizionare adaptată consumului real al flotei.
Atunci când necesarul este constant și volumele sunt mari, colaborarea cu un furnizor care poate susține aceste cerințe poate simplifica procesul de achiziție și poate reduce situațiile în care lipsa unui produs afectează activitatea. Pentru companiile interesate de o astfel de colaborare, informațiile despre soluțiile de parteneriat sunt disponibile pe gruppo-damidio.ro.
O planificare mai bună poate porni de la istoricul comenzilor și poate urmări:
- consumul mediu lunar și anual;
- produsele utilizate pentru fiecare categorie de vehicule;
- frecvența schimburilor;
- necesarul estimat pentru perioadele cu activitate intensă;
- nivelul minim de stoc;
- timpul necesar pentru reaprovizionare;
- cantitățile comandate și cantitățile efectiv consumate.
Pentru o companie cu un consum mare, o comandă planificată poate fi mai eficientă decât achizițiile repetate făcute în regim de urgență. În același timp, standardizarea anumitor produse, acolo unde documentația tehnică permite acest lucru, poate simplifica gestionarea stocului fără a compromite cerințele fiecărui motor sau echipament.
Scopul nu este de a avea cât mai multe produse pe stoc, ci de a avea produsele potrivite, în cantitățile potrivite și la momentul potrivit.
Lubrifierea corectă cere disciplină, nu schimburi făcute după ureche
Schimbul de ulei are valoare doar dacă se întâmplă la timp și în condiții cât mai bine controlate. Dacă un vehicul intră în atelier doar atunci când își amintește cineva sau când apare un simptom, istoricul de mentenanță devine dificil de interpretat.
Data, kilometrajul, produsul utilizat, cantitatea introdusă, filtrul schimbat și observațiile mecanicului ar trebui să ajungă în aceeași evidență. Câteva minute de notare pot scuti ore de căutare atunci când apare o abatere.
Planul trebuie să țină cont și de modul în care sunt utilizate vehiculele. Pornirile dese, funcționarea îndelungată la ralanti, mersul cu motorul rece, încărcarea ridicată și traseele scurte pot influența condițiile de exploatare ale motorului.
Intervalul indicat de producător rămâne reperul de pornire. Programul intern de mentenanță trebuie însă aplicat în concordanță cu documentația tehnică, condițiile de exploatare și recomandările specialiștilor care cunosc vehiculul și aplicația.
Într-o fișă de întreținere merită să apară:
- kilometrajul de la schimbul anterior și cel de la schimbul actual;
- produsul folosit, norma și cantitatea;
- filtrul schimbat și eventualele scurgeri observate;
- zgomote, consum neobișnuit sau porniri mai greoaie;
- observațiile mecanicului;
- data următoarei verificări sau a următorului schimb.
Nu toate simptomele țin de lubrifiant. Un filtru nepotrivit, o scurgere, o problemă a sistemului de răcire sau un interval prea lung pot avea efecte asemănătoare.
De aceea, schimbarea produsului la fiecare semn neclar nu este o strategie de mentenanță. Este doar o cheltuială repetată fără un diagnostic clar.
Analiza uleiului poate oferi informații suplimentare despre starea echipamentului
Pentru flotele și companiile cu un consum semnificativ de lubrifianți, analiza uleiului poate deveni un instrument suplimentar pentru monitorizarea echipamentelor.
O probă analizată periodic poate oferi informații despre contaminare, uzură sau modificări ale proprietăților uleiului. Aceste informații nu înlocuiesc inspecția tehnică și nu pot explica singure orice problemă, dar pot ajuta la identificarea unor schimbări care merită investigate.
Avantajul este mai important atunci când datele sunt urmărite în timp. O singură analiză oferă o fotografie de moment. Mai multe analize realizate în condiții comparabile pot evidenția o tendință.
Pentru o companie care operează multe vehicule sau echipamente, acest tip de monitorizare poate susține o abordare mai predictivă a mentenanței, în care deciziile sunt susținute de istoricul real al echipamentului.
Indicatorii care arată dacă alegerea chiar funcționează
O strategie de lubrifiere trebuie evaluată după ceea ce se întâmplă în exploatare, nu doar după cât de convingătoare este eticheta unui produs.
Pentru vehiculele din aceeași grupă, merită urmărite aceleași informații și comparate perioade în care condițiile de lucru au rămas relativ similare. Dacă schimbi simultan uleiul, filtrul, intervalul și furnizorul, devine dificil să stabilești ce anume a produs diferența.
Costul direct al produsului este doar primul rând din calcul. Pot urma timpul petrecut în service, piesele asociate, intervențiile neplanificate, consumul suplimentar și zilele în care vehiculul nu poate fi folosit.
Un set simplu de indicatori poate include:
- costul lubrifiantului și al filtrului raportat la kilometrajul parcurs;
- consumul de lubrifiant raportat la kilometraj sau orele de funcționare;
- numărul de opriri neplanificate asociate motorului sau sistemului de ungere;
- orele de lucru petrecute în service pentru vehiculele din aceeași grupă;
- cantitatea de ulei adăugată între două schimburi;
- zilele de indisponibilitate;
- costurile intervențiilor neplanificate;
- consumul total de lubrifianți pe vehicul, categorie sau perioadă.
După câteva cicluri de întreținere, datele pot arăta că produsul folosit nu este problema principală. Poate fi logistica de aprovizionare, depozitarea în condiții nepotrivite, un filtru necorespunzător, o scurgere sau lipsa unei verificări periodice.
În alte cazuri, o diferență mică de preț pe schimb poate fi justificată de modul în care produsul se potrivește aplicației și de costurile totale rezultate, dar orice astfel de concluzie trebuie susținută de date și trebuie să respecte specificațiile producătorului.
Regula practică este simplă: schimbă o singură variabilă odată, atunci când este posibil, și păstrează istoricul. Dacă rezultatul este bun, poți repeta alegerea. Dacă este slab, ai o urmă clară de la care să pornești.
O flotă mare nu are nevoie de o promisiune universală. Are nevoie de decizii care pot fi explicate pentru fiecare categorie de vehicule și susținute prin datele din exploatare.
Alegerea lubrifiantului pentru o flotă nu trebuie făcută strict după prețul pe litru, ci după impactul asupra costului total de exploatare. Produsul potrivit trebuie corelat cu specificațiile vehiculului și modul de utilizare, iar decizia trebuie susținută prin mentenanță planificată, monitorizarea consumului și o aprovizionare eficientă. Scopul este ca deciziile de achiziție și mentenanță să fie luate pe baza cerințelor tehnice și a costurilor reale observate în exploatare.
Surse și experiențe din comunitate:
- YouTube, @arthursmith643, Fleets have three options of oil type: conventional, synthetic, or synthetic blend, 2022 – https://www.youtube.com/watch?v=EZVoj2-MYog
